Inca din antichitate, grecii au avut un traditii solide in ceea ce priveste ospitalitatea. Acest lucru poate fi explicat si de faptul ca de-a lungul secolelor, migratia, comertul si razboaiele i-au purtat pe greci prin tari straine unde, uneori, aveau nevoie de adapost, ajutor sau protectie. Astfel, ei au ajuns sa aprecieze ospitalitatea si sa o practice ca pe ceva de pret, transmitand-o descendentilor ca pe o mostenire valoroasa.   Ritualul ospitalitatii Ritualul ospitalitatii se supune unui principiu relativ simplu. Daca iti trece pragul un strain, trebuie tratat prevazator pentru ca poate fi un om periculos sau doar un calator aflat la nevoie. Ritualul ospitalitatii faciliteaza cunoasterea oaspetelui si deschide drumul de la a transforma un strain intr-un prieten. In societatile traditionale ale lumii grecesti, grupurile sociale erau mici. In aceste comunitati, cel obligat sa gazduiasca un strain era si cel mai in masura sa respecte conventiile, fiind de obicei fie cel mai instarit, fie liderul comunitatii. In unele sate de munte din centrul si nordul Greciei prin care treceau deseori mestesugari, croitori sau constructori, pentru a le asigura gazduirea si masa, era pusa la punct o structura speciale numita amiliko. Aceasta era o pensiune care apartinea de obicei bisericii sau obstii unde satenii aduceau pe rand mancare vizitatorilor.   Aparitia oaspetilor era anticipata In trecut, grecii luau in considerare posibilitatea aparitiei strainilor si, in fiecare gospodarie, erau puse deoparte vin sau bauturi spirtoase de casa pentru a le oferi acestora. In camara existau intotdeauna migdale, nuci, dulciuciu sau rahat turcesc, iar femeile foloseau pahare mici si ustensile speciale pentru a le servi. Strainii erau asezati la loc de cinste, in capul mesei, si primeau prima portie de mancare care era si cea mai buna. Barbatul casei facea semnul crucii si ii ura bun venit, incurajand strainul in timpul mesei sa nu fie timid si sa manace ca si cum ar fi la el acasa. La plecare, strainii primeau daruri care constau in mancare si vin pentru drum, iar gazda le arata calea.   “O paine in plus” In toata lumea greaca exista obiceiul de a coace o paine in plus si se faceau referiri la “partea lui Hristos”, adica la partea strainului - orice strain putea fi Hristos insusi. Chiar si pentru masa de zi cu zi a unei familii, femeia pregatea intotdeauna o portie in plus pentru un posibil strain.  In absenta unui vizitator, aceasta portie nu se irosea, pentru ca a doua zi era impartita cu saracii. Oamenii stiau cine avea nevoie si aveau grija sa le trimita aceasta mancare fara a-i insulta. In unele sate si chiar si in unele cartiere din oras, mancarea era lasata intr-un loc anume cu intelegerea ca cine avea nevoie sa o ia, fara sa se simta jenat de acest lucru. Practica aceasta era exprimara in proverbe de genul “Gateste pentru multi si pune masa pentru putini” sau “Orbul are nevoie de indrumare, iar strainul de un loc unde sa stea.”   Ospitalitatea era o onoare Cine isi asuma rolul de gazda se bucura de onoarea de a fi in masura sa ofere ospitalitate. Pentru a se bucura mai multi de aceasta onoare, obiceiul era ca in unele regiuni strainii sa fie gazduiti pe rand de familii diferite, in fiecare zi in alta casa. Daca el statea la pensiunea comunitatii, satenii trimiteau pe rand, in fiecare zi, mancare pentru el. Strainii care stateau mai mult timp aveau obligatia de a dezvolta relatii cu toti cei din comunitate si de a le respecta modul de viata. Chiar si azi, vizitatorii nu trebuie sa uite de datoria de a vorbi cu toata lumea din comunitatea care i-a gazduit si de a acorda tuturor atentia cuvenita.   Profita si tu de ospitalitatea traditionala a grecilor si bucura-te de un sejur de neuitat in aceasta fascinanta tara! Noi iti deschidem usa, tu doar fa-ti bagajele si o rezervare pentru un pachet de vacanta in Grecia.