Santorini

Santorini, numita in antichitate Thira, aparține arhipelagului Cicladelor si se afla in sudul Marii Egee, la 120 de mile marine de Creta. Este o insula vulcanica, cu o suprafata de 73 de km patrati si 13.000 de locuitori.

Este cea mai cunoscuta insula a Greciei, combinand intr-un mod spectaculos plaje frumoase cu nisip alb, rosu sau negru, privelisti absolut uimitoare asupra vulcanului, cel mai fotografiat apus de soare, vestigii antice, dar si hoteluri, restaurante şi magazine de un mare rafinament.

Santorini este si insula milionarilor, care stau la hotelurile din Fira sau Oia cu priveliste deasupra Calderei , dar si a turistilor fara bugete mari, pentru care exista hoteluri micute si taverne traditionale in Perissa, Megalochori sau Vlychada, unde cazarea si mancarea sunt excelente, preturile rezonabile si unde de asemenea exista privelisti minunate.

Insula este destul de arida si cele mai bune perioade din an pentru un sejur in Santorini sunt lunile mai-iunie sau luna septembrie, cand temperaturile devin suportabile, iar apusurile de soare sunt mai frumoase ca oricand.

Insula are un vulcan inca activ care poate fi escaladat, facandu-se excursii la vulcan si la izvoarele termale sulfuroase.

Santorini atrage turiștii si datorita faimei ca in aceasta regiune s-ar fi gasit legendara Atlantida, distrusa insa de cea mai mare eruptie vulcanica cunoscuta vreodata.

Forma de semicerc a insulei se datorează cataclismelor din jurul anilor 1600-1500 i.e.n., cand eruptia gigantica a pulverizat practic intreaga parte centrala a insulei si a acoperit cu un strat de 4-5 metri de cenusa vulcanica si lava zonele ramase deasupra apelor, iar marea a inundat intreaga caldera, formand astfel o laguna enoma, astazi principala atractie naturala a insulei.

Eruptia a distrus pe insula orice forma de viata, iar tsounamiul care a urmat a pus capat civilizatiei minoice din insula Creta.

Vulcanul a erupt de atunci de mai multe ori, fiind cel mai activ din arcul vulcanic din sudul Egeei, si au aparut chiar şi doua insule noi în interiorul calderei: Palea Kameni şi Nea Kameni, de fapt ceea cea a mai rămas din conul vulcanului.

Dupa aproape o mie de ani de la marea erupţie, Thira a fost din nou locuită,  grecii au ridicat cetăţi, la Akrotiri şi în capitala istorică Thira, şi au numit insula Kallístē, cea mai frumoasă. Insula a fost numita apoi de bizantini Santorini, cu referire la catedrala  Saint Irene pe care au ridicat-o în satul  Perissa, s-a revenit la numele de Thēra în secolul XIX, apoi otomanii au numit insula Santurin sau Santoron, iar în prezent e cunoscută cu numele colocvial de Santorini.

Urmele marii erupţii pot fi văzute în situl arheologic Akrotiri, unde sunt ruinele unui avanport minoic care dateaza de la sfârşitul secolului XVI i.e.n, descoperite în 1967.

Clădirile prezintă indicii ale marii erupţii, însa nu s-au găsit schelete umane, semn că locuitorii au fost avertizati din timp şi au părăsit aşezarea.

Descoperirile arheologice indică nivelul de dezvoltare şi prosperitate şi faptul că Akrotiri avea contacte cu Creta, Cipru, Siria sau cu Egiptul.

Paradoxal, cataclismul care a distrus insula a creat şi cea mai mare atracţie de astăzi a insulei. Caldera vulcanului, inundată de apele Mării Egee, formează o lagună adâncă de 400 de metri şi întinsă pe mai mult de 80 de km pătraţi, înconjurată pe trei laturi de stâncile  înalte ale insulei principale şi despărţită de Marea Egee de mica insulă Theresia, locuită de aproape 300 de locuitori.

Practic laguna este conectată de mare prin două puncte care fac posibilă circulaţia şi ancorarea marilor nave de croazieră care au ca punct de oprire şi Santorini.

Sate pitoreşti şi plaje colorate

Între toate insulele arhipelagului Cicladelor, Santorini are o frumuseţe unică, la prima vedere arată dezolant pentru că este în mare aridă, fără floră spontană. A fost transformată însă de locuitori într-un mic paradis, au fost plantaţi palmieri, yucca, măslini, citice şi fel de fel de plante căţărătoare cu flori divers colorate care împodobesc acum fiecare casă şi curte şi care au ajuns să facă parte din decorul natural al insulei.

Se spune că Santorini este locul în care "sunt mai multe biserici decât case, mai mult vin decât apă, mai mulți măgari decât bărbați", şi totul este perfect adevărat. Din decorul insulei fac parte şi aproape 300 de mici biserici albe cu cupole albastre, de exemplu satul Pyrgos este celebru pentru că are 75 de biserici, mai multe chiar decât numărul de case.  Insula nu are surse de apă potabila, dar din strugurii mici din soiul Assyrtiko se face Vinsanto, unul din cele mai apreciate vinuri dulci din lume, aşadar Santorini are mai mult vin decât apă, iar 70% din populaţie este reprezentată de femei şi, cu siguranţă, insula are mai puţini bărbaţi decât măgari, care asigura transportul, mărfurilor şi persoanelor, pe coastele abrupte dinspre mare.

Micile oraşe, denumite sate în Santorini, sunt considerate printre cele mai frumoase din Grecia. Fira, capitala, şi Oia, sunt cele mai cunoscute şi cele mai fotografiate de turişti, atât de la bordul vaselor, cât şi de aproape, de pe micile străduţe întortochiate.

Cu biserici cu acoperiş albastru şi case în culori pastelate sunt cocoţate pe terasele stâncilor înalte şi îngrămădite parcă unele peste altele.

Casele nu au mai mult de un etaj şi au găsit toate loc şi pentru flori, sau chiar pentru o mică grădina sau piscină, multe adăpostesc hoteluri, restaurante sau magazine de un lux nebănuit, altele sunt taverne tradiţionale, cofetării, sau locuinţe, şi  sunt toate bine întreţinute şi decorate cu mult bun gust.

Toţi turiştii care ajung pe insulă vin în Oia pentru a admira apusul de soare. Suspendată practic deasupra Calderei, Oia e locul ideal pentru a avea o panoramă largă asupra lagunei şi a apusului soarelui în mare.

Majoritatea turistilor se aduna pe ruinele vechiului castel medieval , dar poţi avea o panoramă la fel de minunată şi de pe o terasă cu sezlonguri, cu un pahar de băutura rece alături. Din micul port Ammoudi, 300 de trepte abrupte urcă spre Oia, şi tot de aici mici barci te pot duce catre insula Thirassia.

Şi satele Firostefani şi Imerovigli se află pe partea cu stânci înalte şi cu vedere la Caldera, şi au, ca şi celelalte două, restaurante şi hoteluri scumpe, cu camere cu piscină privată şi vedere spre vulcan. In centru satului Imerovigli sunt biserica Ai-Stratis şi  Mănăstirea Sfântul Nikolaos, iar pe drumul spre Fira este promontoriul Skaros, unde sunt ruinele castelului veneţian ridicat în 1207 Marco Sanudo, conducătorul Cycladelor la acea vreme.

Satul Pyrgos, la 8 km sud-est de Fira, şi el cocoţat pe vârful stâncilor, a fost capitala insulei până la început de secol XIX, astăzi nu are mai mult de 500 de locuitori, dar este celebru pentru splendidele case cu arhitectură tradiţională şi pentru castelul veneţian, una din cele cinci fortificaţii ale insulei, construit şi el în secolul XIII.

Biserica Theotokaki are splendide fresce şi icoane, iar Mânăstirea Profetului Elias, aflată la 4 km de sat, este cea mai faimoasă din insulă, fiind construită, în 1712, în cel mai înalt punct al insulei.

Partea opusă a insulei este joasă, cu plaje largi de nisip de toate culorile, alb, rosu, gri sau negru. Cea mai pitorească este Plaja Roşie, Red beach, renumită datorită nisipului roşiatic şi a stâncilor vulcanice de culoare neagră şi rosie care o înconjoară.

La Perissa, cea mai popular staţiune turistică, sunt plaje de nisip negru care se se continuă până in satele Perivolos şi Agios Georgios,şi mici hoteluri liniştite şi taverne tradiţionale.

Stânca Mesa Vouno se ridică drept din mare şi este principala atracţie a plajei, şi a întregii zone, pentru că în vărf sunt ruinele anticului oraş Thira, îniţial o colonie a Spartei.

Se ajunge, pe jos, în aproximativ o oră, urmând o cărare care şerpuieşte până la şaua care uneşte Mesa Vouno de cel mai înalt munte al insulei, Profitis Ilias, Profetul Elias.

Ruinele oraşului vechi de trei milenii au fost doar parţial excavate, iar multe dintre artefacte sunt expuse în capitala Greciei, la Atena.

De la cetate, o cărare duce în jos, spre Kamari, staţiunea reconstruita complet după cutremurul din 1956, atracţie turistică deosebita pentru plaja întinsă pe mai mulţi kilometri, cea mai bine organizată cu restaurante, terase şi baruri pe plajă, dar şi cu toate facilităţile pentru sporturi pe apă sau pentru scufundări. Kamari este cel mai fierbinte punct al distracţiei, cu cele mai animate şi diverse cluburi de noapte, dar şi cu un mare cinematograf în aer liber.